Spasticitate
Sialoreea (hipersalivarea)

Sialoreea (hipersalivarea)

Pentru a accesa informațiile destinate profesioniștilor din domeniul sănătății, va rugăm să completați datele dvs. personale în formularul de mai jos

Please enable JavaScript in your browser to complete this form.

Sialoreea (hipersalivarea) este salivarea excesivă asociată cu anumite afecțiuni neurologice sau anormalități anatomice ale cavității orale. Sialoreea poate duce la multe probleme fizice sau psiho-sociale și are un impact negativ important asupra calității vieții pacientului și a aparținătorilor.

Sialoreea este de două tipuri:

  • Posterioară, atunci când saliva se deplasează de la limbă spre faringe
  • Anterioară, care rezultă în incontinență salivară (scurgere involuntară a salivei pe buza inferioară)

De ce avem nevoie de salivă?

Glandele salivare majore includ glandele parotide, submandibulare și sublinguale. Aceste glande secretă saliva, cu rol important în lubrifiere, digestie, imunitate și menținerea homeostaziei. Glandele salivare majore secretă 90% din totalul de salivă produsă de corp (aproximativ 1.5l pe zi).

Cu ce afecțiuni și boli este asociată sialoreea?

Boala neuronului motor

  • Degenerare a neuronilor motori ce controlează reflexul salivar prin mușchii orofaringieni
  • Rezultă în dificultăți de înghițire a salivei și crește riscul de aspirație

Leziuni cerebrale

  • Tuburile de traheostomie cresc riscul de sialoree posterioară
  • Crește riscul de aspirație (incidența de 30-50%)

Accident Vascular Cerebral

  • Sialoreea posterioară este deseori asociată cu disfagia
  • Crește riscul de aspirație

Paralizie Cerebrală

  • Deseori asociată cu disfagie și dificultăți în înghițire
  • Cea mai întâlnită cauză de apariție a sialoreei la copii

Boala Parkinson

  • Abilitate insuficientă de a înghiți saliva și de a menține saliva în cavitatea bucală
  • Sialoreea poate fi asociată cu hipomimia și/sau cu poziția alterată a gâtului
  • Cea mai întâlnită cauză de apariție a sialoreei la adulți
  • Hipersalivarea este frecventă, dizabilitantă și netratată la pacienții cu Parkinson

Efecte secundare ale medicației

  • antipsihotice – 30-80% dintre pacienții cu schizofrenie tratați cu clozapină dezvoltă hipersalivare, tranchilizante, anticonvulsivante, litiu

Expunere la toxine

  • mercur, pesticide, ciuperci, venin de șerpi

Infecții

  • rabie, carii, amigdalită, abces bucal

Reflux gastro-esofagian

Inflamație orală

Sarcină

Care sunt complicațiile sialoreei?

Complicații fizice:

  • Macerare tegumentară în jurul cavității bucale, cu risc de infecție
  • Miros neplăcut
  • Deshidratare
  • Dificultăți de vorbire
  • Dificultăți de hrănire
  • Risc crescut de aspirație de salivă, alimente sau lichide în plămâni

Complicații psiho-sociale:

  • Stimă de sine scăzută, izolare
  • Dificultăți care afectează educația (de ex. inabilitatea de a împrumuta cărți sau electronice), daune aduse electronicelor
  • Creștere a dependenței și a nevoii de îngrijire
  • Dificultăți în interacțiuni sociale

Cum ne adresăm unui pacient cu sialoree?

În primul rând, e nevoie de un istoric medical detaliat al pacientului pentru a înțelege etiologia afecțiunii, severitatea acesteia și impactul pe care îl are asupra vieții de zi cu zi. Pacientul trebuie întrebat ce medicamente ia, dacă îi e afectată capacitatea de a comunica verbal, dacă are probleme cu respirația și dacă suferă de reflux gastro-esofagian.

În ceea ce privește examinarea fizică, pacientul trebuie verificat pentru leziuni la nivelul cavității bucale și a bărbiei, probleme dentare, hipertrofie a amigdalelor, blocaj nazal și instabilitate a maxilarului.

Metodele de testare a sialoreei includ:

  • Examinare cu izotopi radioactivi
  • Măsurarea cantității de salivă (folosind recipiente speciale de colectare a salivei)
  • Numărarea șervețelelor utilizate de pacient într-o zi pentru a controla excesul de salivă

Ce opțiuni de tratament există pentru sialoree?

În managementul sialoreei se obțin rezultatele cele mai bune printr-o abordare multidisciplinară. Opțiunile de tratament variază de la măsuri conservative (schimbare a poziției, terapie comportamentală) și/sau tratament farmacologic la metode precum injecții cu toxina botulinică sau intervenții chirurgicale. Tratamentul cu toxina botulinică este probabil cea mai bună cale de acțiune, cu eficacitate ridicată și puține efecte secundare.

Tratamentul medicamentos al sialoreei are obiectivul de a inhiba secreția de salivă prin medicație anticolinergică și/sau antagonistă:

  • Atropină
  • Scopolamină
  • Glicopirolat

Intervențiile chirurgicale pentru sialoree includ:

  • Relocarea canalului submandibular
  • Diferite metode de blocare a canalelor salivare
  • Ligatura glandelor salivare majore

În urma unui tratament fără succes cu toxină botulinică, radioterapia poate reduce sialoreea; și invers, dacă sialoreea a fost declanșată de radioterapie, aceasta poate fi redusă cu ajutorul injecțiilor cu toxină botulinică.

Cum acționează toxina botulinică asupra sialoreei?

Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să ia în considerare tratamente cu rezultate pe termen lung, care îmbunătățesc calitatea vieții pacienților și reduc costurile. Obiectivul tratamentului farmacologic este de a reduce excesul de salivă, menținând umiditatea și sănătatea cavității bucale. Este esențială evitarea xerostomiei (gura uscată).

Toxina botulinică este dovedită a fi un tratament eficient pentru sialoree. Acest tratament îmbunătățește calitatea vieții pacienților și starea de spirit a acestora, scade nivelul de disconfort, crește independența și abilitatea de a îndeplini sarcinile de zi cu zi. Aceste efecte au si avantajul de a reduce din îndatoririle aparținătorilor. În ciuda investiției inițiale, tratamentul cu toxina botulinică duce în timp la o reducere a costurilor de trai și de tratament.

Aceasta acționează prin blocarea eliberării de acetilcolină la nivelul terminațiilor parasimpatice ale glandelor salivare.

Studiile arată ca toxina botulinică reduce producția de salivă cu până la 50-75%.

Când se începe tratamentul cu toxina botulinică?

  • Când îndatoririle aparținătorilor devin o povară
  • Când simptomele au efecte negative fizice sau psiho-sociale
  • Când crește riscul de aspirație sau infecții
  • Când răspunsurile la chestionarul despre severitatea sialoreei și impactul acesteia asupra calității vieții pacientului determină că acesta are nevoie de tratament (Dacă nu este întrebat, probabil nu va spune! Utilizați chestionarul!)